Fragpunk – Recenzie: Când Hero Shooters o iau razna și nu-ți cer scuze!

Prima dată când am intrat în Fragpunk, capul unui adversar a explodat și s-a transformat într-o bombă cu ceas care mi-a șters tot echipajul. Am clipit, am râs și am apăsat instant pe „încă o tură”. Nu vorbim doar de vreun shooter 5v5 cu luminițe nebune. Aici regulile sunt călcate în picioare, pachetul de cărți e amestecat cu ochii închiși, iar masa e... în flăcări. Acum ricocșezi gloanțe din oțel, peste două secunde ai pierdut gravitația și plutești ca balonul uitat după petrecere. Dacă vrei shooter tactic, dar cu haos, imprevizibil și un strop gros de nebunie, ai ajuns unde trebuie.

Bun venit în Fragpunk: Aici nu există reguli, doar haos

Fragpunk nu are nicio încălzire. Te bagă direct la tăvăleală, îți aruncă un erou, o carte șmecheră și gata. Cărțile astea, numite Shard Cards, n-au nicio jenă. Una transformă gloanțele în mingi de cauciuc. Alta face inamicii să explodeze ca piñata în 8-bit. Sau, uneori, dispare gravitația și toți plutim ca baloanele umflate la maxim. Da, e fix atât de trăznit.

Prima tură? Habar n-aveam ce fac. Am luat un healer cu dronă și pistol laser pop-art. Cartea mea? Imunitate la căderi. „Plictisitor”, am gândit. Apoi, hop, dispare gravitația. Plutire! Subit, mă simțeam Einstein.

Cărți, haos și „Stai, ce-a fost asta?”

Pare clasic la început. Shooter pe runde. Echipe. Strângeți rândurile. Apărați sau atacați. Fiecare Lancer (citește: erou) vine cu abilități proprii, o armă de semnătură și un look scos parcă din benzile desenate după trei cafele tari.

Doar că ritmul ăsta sare în aer imediat. La finalul fiecărei runde, ambele echipe primesc o Shard Card. Dar ăstea nu-s ajustări fine, ci... lasă-mă să-ți zic: aruncă totul în mașina de spălat plină cu sclipici și petarde.

Te vei trezi combinând efecte ca un chimist nebun. Gloanțe ricoșante + cap mai mare? Periculos. Adversarii cu viață dublă și healer? Coșmar. Teleportezi o grenadă random spre spawn? Curajos. Respect maxim.

Nu e despre meta și geekăreală. E despre combinat jucării până crapă ceva.

Cunoaște Lancerii: Atitudine la kil și nervi de oțel

Echipa de Lancers pare făcută din figurine de acțiune lăsate nesupravegheate într-un Red Bull Shower. Sniperul teleportat e gură mare și ironic. Tankul sare pe capul tău mai ceva ca bowling-ul. Hacker-ul lasă capcane și replici acide peste tot pe unde umblă.

Vorbesc mult. Fac glume. Au animații, posturi, taunturi, totul la puterea 11. Nu există drame, backstory-uri tragice. Doar atitudine pură.

Fiecare Lancer are stilul lui: unii sar la bătaie, alții blochează zone, unii există doar ca să te trolleze. O Shard Card potrivită schimbă totul. Un healer cu bombe lipicioase? Dulce. Unul care încetinește dușmanii și controlează harta? Ai de capul meu...

Momentul în care a făcut „clic” totul

Meciul patru. Iau Lancer de mijloc, shotgun, viteză. Shard Card: am teleportare. La ei? „Toată lumea are capul imens”. Literal.

Sări în spatele lor, trag. Bum – confetti! Vine încă un cap gigantic, plin de stickere. Mă ia panica. Trag din nou. Nimereală maximă.

Runda a durat sub 30 de secunde. Chat-ul a luat foc. A fost skill? Puțin probabil. M-a interesat? Nici vorbă.

Hărți concepute să te încurajeze să faci prostii

Hărțile-s niște cutii verticale haotice. Trambuline, scări, tiroliene, pereți care se sparg. Parcă a construit cineva un loc de joacă cu reguli zero.

Am sărit de pe tiroliană să evit un sniper, am aterizat într-o cutie, am aruncat grenade cu teleport pe lângă obiectiv. Nu știu nici azi ce voiam, dar a mers.

Le înveți repede. Fiecare are stilul ei: curată, industrială, grungy sau kitsch. Nu contează. Toate-s făcute pentru un singur scop: să-ți testezi limitele de mișcare.

Schimb de focuri care chiar contează

Fragpunk pare circ, dar la tragere îți cere să fi atent. Nu glumesc.

Fiecare armă are personalitatea ei. Shotgun-urile rup. Pistoalele, zbang-zbang. SMG-urile – topesc pe aproape, trag bezele pe distanță. Totul are sunet, feedback, efect.

Shard Cards schimbă complet tactica. O rundă ești berserker, runda următoare campezi după ușă. Te obligă să te adaptezi permanent.

Nu-ți trebuie skill de esport, doar să fii pe fază și să improvizezi. Dacă nu? Nu-i nimic, rundele-s scurte. Ai revanșă la 90 de secunde distanță.

Shard Cards: De la genial la „Băi, nerfați-le!”

Să vorbim de cărți. „Exploding Corpses” e oroare amuzantă. „No Gravity” – ring de dodgeball în spațiu. „Ricochet Rounds”? Pereții devin dușmani, serios.

Nu toate sunt geniale. Unele-s atât de subtile că nici nu știi de ce-au venit la petrecere. Altele pot rupe tot dacă pică la fix.

Dar tocmai asta-i faza! Nu știi niciodată ce urmează. Și haosul ăsta te ține în priză chiar dacă ești pe-locul-ultimul.

Și... care-i șmecheria?

Aici vine partea cu „meniul peste ochi”.

Fragpunk dă pe-afară de chestii: monede, Shards, tokeni, stickere, bundle-uri, challenge-uri zilnice, battle pass, săptămânale – ca și cum a încercat cineva să bage economia unui MMO într-un shooter și a zis „Ia de aici!”

Nu te obligă la nimic. Dar... e gălăgios, frate. Pop-up-uri peste tot, înainte să dai „Play” deschizi cinci magazine fără să vrei.

Cosmeticele? Tare de tot. Skins mișto, arme cu ștaif, emote-uri care-s comedie pură. Daaar... trebuie să dai click de mori ca să ajungi la ce-i mai fun.

Moduri care țin nebunia aprinsă

Modul principal? Strâns. Bazat pe obiectiv, runde la foc automat, Shard Cards la mijloc ca să strice/condimenteze totul. E ca Search and Destroy, dar trecut prin filtru cu sclipici și idei dubioase.

Mai sunt moduri: dueluri de sniper, infection, party chaos. Distracții bonus. Ca felia aia de tort în plus când ai burta plină. Bun, dar nu e fel principal.

Totuși, bucla principală e ce contează. Iei Lancer. Iei carte. Încerci o prostie. Râzi dacă iese. Plângi când nu merge. Și apeși „Queue” iar.

Se mișcă perfect. Arată bine. Bugs? Opționale.

Fragpunk merge mai bine decât ar avea voie un joc atât de haotic. Se încarcă repede, găsește meciuri instant. Grafic arată curat, dar nu-ți sparge ochii. Sunetele la arme? Puternice. Pașii? Mmm, cam dubioși.

Sigur, are și bug-uri. Cărți care nu se activează, abilități blocate de perete, scăpări ici-colo.

Dar dezvoltatorii par pe fază. Vin update-uri, lumea e ascultată. Dacă țin ritmul, ar putea fi începutul unui clasic de cursă lungă.

Verdict final: Un loc de joacă frumos, stricat... și superb

Fragpunk nu-i un esport lustruit sau o cursă pe scoreboard. E haos la conservă. Un hero shooter care-a tras o mână de cărți blestemate și-a zis „Hai să vedem ce iese”.

Uneori e o prostie completă. Alteori te crezi geniu. De cele mai multe ori, e amestecul perfect între cele două. Și fix asta e farmecul.

Dacă ți s-au acrit jocurile care se iau prea în serios, instalează-ți Fragpunk. Ia o carte dubioasă. Încearcă o nebunie. Aruncă-te în aer. Râzi, oricum.

Și fă-o din nou.