Sunrise Village: De la ceață la relaxare, un tap pe rând

Cauți un joculeț de farming cozy pe mobil care să nu te bombardeze cu reclame sau să vrea să devii vreun erou cu sabie? Sunrise Village s-ar putea să fie exact ce ai nevoie. E lent, e relaxant (da, avem chiar și suc de fructe), și e făcut special pentru cei care se simt satisfăcuți doar bifând task-uri, fără să atingă nivelul Excel. Nu există dragoni, nu-i stres, doar garduri de reparat, câteva fructe de cules și o găină cu personalitate. Genul de joc care, pe nesimțite, devine parte din rutina ta fără să-ți dai seama.

Totul a început cu o găină pe nume Steve

Există o liniște ciudată într-un joc care nu te întreabă dacă ai vreo „meta” sau dacă ai făcut baie de orci înainte de micul dejun. Sunrise Village lasă orgoliul la ușă. Nu ai cronometre care țipă la tine, nici inventare care să-ți explodeze capul. Doar... suc. Suc de fructe de pădure, să fim preciși. Pare ciudat, dar funcționează.

Am zis că intru pentru două minute. Am ajuns să repar grajduri, să mulg vaci, să bat cuie și, da, să botez o găină Steve. Nu te agăță cu acțiune bombastică, ci te provoacă subtil să vezi dacă poți să te lași de el.

Bunicul a dispărut. Iar tu trebuie să strângi ce-a lăsat în urmă.

Ce moștenești? Un sat acoperit de ceață, pe care bunicul tău trebuia să-l aibă în grijă. El a dispărut. Fără scrisori, fără vreo poveste epică. Doar niște săteni contrariați, case dărâmate și un cristal dubios care... poate contează, dar toți sunt prea amabili ca să întrebe.

Felicitări, ești noul factotum-primar! Hrănește caprele, repară acoperișul, zidește pereți. Povestea e cât un post-it, dar merge. Are vibe de Animal Crossing cu o aromă de The Sims — suficient cât să te țină curios.

Tap. Craft. Reîncărcare. Repeat.

Vei sta toată ziua tap-uit, așteptând să termine utilajele treaba. Dai bârne la ferăstrău, topit cuie, crescut varză, tocat varză, dat varza mai departe. Fiecare acțiune consumă energie, așa că ajungi să prețuiești fiecare tap ca pe o investiție la bursă.

Pare simplist la început. Ba chiar prea simplu. Dar ascunde un strat de strategie pe furiș. Tot timpul jonglezi: ce să construiești, când să dai tap, dacă merită să tunzi tufișul sau vei rămâne fără vlagă și nu-ți termini quest-ul. Pe bune!

Energia, șeful din umbră

Hai să nu ne păcălim. Energia face legea aici.

Crește încet, sau o primești când termini quest-uri ori te uiți la încă o reclamă la pastă de dinți. Se evaporă însă cât ai clipi. Cureți un petic de ceață? S-a dus. Tai un copac? S-a dus. Repari gardul? Sper că ți-ai făcut provizii! La un moment dat realizezi că nu mai faci agricultură, ci management de resurse... prost.

Descuie poțiuni. Cu fructe de pădure, evident. Aici devine puțin dubios: practic, conduci un juice bar, culegi fructe ca disperatul ca să-ți încarci energia și bagi ultimul tap în grămada de bușteni. Normal, nu?

Construiește-ți satul... pe stilul tău!

Progresul e morcovul de aici. Azi renovezi o râșniță tristă, mâine — puf! — ai grajd lucios și o moară care suflă din aripi. Fiecare upgrade pare personal. De parcă tu îți faci curat, în colțul tău de internet dezordonat.

Sătenii? Senzaționali! Dau quest-uri care sunt, în esență, „du-te și ia aia”, dar tot timpul avansezi. Bifezi task-uri mici: cureți ceața aici, construiești un gard acolo, strângi fân — exact cât să-ți zgârie plăcut pruritul pentru task-uri rezolvate.

Ah, și ceața. Ceața aia. E peste tot. Te trezești arzând energie doar de curiozitate, să vezi ce-i dincolo. De obicei, un copac. Uneori, poveste. Oricum, costă mult. Așa că ori planifici meticulos, ori mai suporți o reclamă la pastă de dinți...

Să vorbim de gardul (pay)wall-ului

Bun, să le spunem pe șleau. Sunrise Village e gratuit. La modul tehnic.

Dar frateee, vrea banii tăi! Energie la pachet, boosteri, rubine — le vezi peste tot. Nu trebuie să plătești, dar jocul insistă. Ca un plod ce a descoperit reclamele cu carduri de credit.

Eu n-am dat niciun leu. Se poate. Dar devine greu. Unele quest-uri pur și simplu... se blochează. Mai ales când trebuie să sincronizezi trei fabrici, trei cronomentre și zero resurse. Deodată ai impresia că lucrezi la job, nu că te relaxezi.

Steve găina și gălăgia relaxantă din sat

E ceva molipsitor de simpatic: totul sare, dansează, arată „fericit”. Hrănești capra? Sare. Culegi morcovi? Se unduiesc ca-n vânt. Mașinile vibrează ca și cum ar munci la NASA. Tot jocul pare încântat, de parcă ar spune: «Ce tare că există!»

Eu am ajuns să-mi reorganizez ferma doar ca să încapă mai multe tufări cu fructe. Fără quest, fără recompensă, doar eu și pofta de suc. Steve, găina, deloc impresionat. Se plimba, mă certa că-s în întârziere. Probabil avea dreptate.

Dar, sincer, aici e șmecheria. Sunrise Village nu te pedepsește dacă ieși. Nu sunt raiduri, nici penalizări aiurea. Poți intra cinci minute sau zăbovi două ore, jocul merge pe fundal și nu-ți cere nimic. Digital comfort food, fără calorii.

Are vreun capăt drumul ăsta?

Gen... nu prea.

Nu există bătălii finale, nicio animație de final sau „ai câștigat!”. Doar crești în nivel, descoperi zone noi, cunoști personaje, mai faci curat. Vin evenimente, se schimbă harta, dar nu te aștepta la vreo apoteoză.

Devine mai lent după un timp. Energie tot mai puțină, lanțurile de crafting se lungesc, ceața tot acolo. Dacă îți plac micile reușite, îi vei da log-in în continuare. Așa am făcut și eu.

În concluzie: suc de fructe și liniște mentală

Sunrise Village nu schimbă lumea jocurilor de mobil. Dar la capitolul relaxare... e top. E ca un detox mental după un shooter gălăgios sau un MOBA toxic. E curat, isteț și ciudat de satisfăcător, dacă îl mângâi cu răbdare.

Da, energia poate fi frustrantă. Dar dacă ai răbdare (sau încăpățânare), răsplata vine. Ideal pentru fani de to-do listuri, upgrade-uri lejere și organizare digitală.

Nu omori dragoni, dar sigur o să știi câte fructe de pădure consumă un cuptor. Și, cine știe, poate și tu vei avea o găină pe nume Steve.

Un mic ciudățel de bijuterie.